fericire? …intr-un pachet de biscuiti cu ciocolata

by

„Plata taxei de calatorie se regaseste in calitatea serviciilor oferite. Alegeti statutul de calatori corecti si fiti partenerii nostri….” damn it m-am saturat de fraza asta, mi-am zis in gandul meu. Si nci n-am terminat bine ca un tiganus jerpelit, pe jumatate murdar, cu parul nepieptanat, rasarind de sub o sepcuta rosie devenita neagra, s-a sprijinit cu capul de bara de care ma tineam si a inceput sa-si spuna povestea „am sapte frati acasa, mama e blonava, tatal ne-a parasit”. Whatever, fie si de data asta, desi povestea o stiu de cand m-am mutat in Bucuresti. Nu stiu de ce, dar mi se facuse mila, ma gandeam ce-as face eu daca m-as naste intr-o familie ca a lui. Mi-am amintit ca pana la urma important e ca nu da in cap la nimeni si cere, daca i se da bine, daca nu pleaca. Oamenii il priveau dispretuitor in timp ce se plimba cu sepcuta cea rosie intinsa in semn de „ajutati-ma si pe mine cu un ban”. M-am cutremurat si, desi urasc cersetoria si am pledat de mii de ori contra incurajarii ei, m-am scotocit in poseta si i-am intins un pachet de biscuiti cu ciocolata, pe jumatate desfacut – stiu nu-i frumos dai lucruri incepute, dar era tot ce aveam e mancare, iar bani m-am jurat ca n-o sa mai dau, dar asta face parte dintr-o alta poveste lunga pe care am s-o spun alta data.

Jur ca vroiam sa plang si sa rad in acelasi timp. Uitasem de ce sunt eu in acel autobuz, de ce i-am intins pachetul acelui copilas – da intre timp am vazut dincolo de haine, un copilas, care devenise tiganus pentru ca fusese trimis la cersit sau Dumnezeu stie din ce alte motive… M-a privit cu ochii unui copil care manca pentru prima oara biscuiti cu ciocolata, m-a privit lung de parca eram doar eu si el in acel autobuz, si rontaia cu dintisorii din bucatile crunchy ascunse in pachet. Am uitat cum poti face oamenii fericiti intr-o clipa. Defapt, am fost o viata intreaga convinsa ca mie nu-mi iese schema cu facutul pe altii fericiti, iar acum in fata mea statea un copil necunoscut, cu un pachet de biscuiti cu ciocolata in mana, care imi zambea din ochi fericit. La draqu, de ce e viata nedreapta. As fi vrut sa ma revolt. De ce trebuie sa ajunga un copil sa cerseasca. E nedrept! E nedrept si as arunca cu pietre, daca as stii in cine.

Pe margine o baba lipsita de ratiune isi canta pentru ea aria nush care din Mozart, iar la vreo trei canapele in spate unu asculta manele tare de pe telefonul mobil. Ce lume?! La prima statie, copilasul m-a strans usor de mana agatzata de bara si mi-a replicat „tanti, va multumesc”… damn it, n-am plans nicioadata din cauza unor cersetori… never ever… acum imi simteam lacrimile alunecand pe obraz fara sa-mi pese ca ma vad tovarasii mei de drum…  

Nici nush cum, dar am simti un impuls teribil sa cobor si pe ultima sutime de secunda am si facut-o. Vroiam sa vad incotro se indreapta copilul cu pachetul de biscuiti in mana. Ma simteam ca un „Mos Craciun” confuz carea a pierdut sania, renii, sacul, si nici nu stie pe ce horn a intrat ultima oara… Undeva pe o bancuta cu un pisoi tigrat in brate copilasul cersetor isi rontaia ultima bucata de biscuite. 

Am luat-o la pas… era seara… era tarziu si ma plictisisem de statul de calator RATB… cine-ar fi crezut ca primul om fericit avea sa fie un copilas care a primit un pachet de biscuiti cu ciocolata pe jumatate desfacut…

Anunțuri

Etichete: , , , , , , ,

2 răspunsuri to “fericire? …intr-un pachet de biscuiti cu ciocolata”

  1. alina Says:

    poveste ptru Gala Societatii Civile 😛 anti-discriminare

  2. Marina Says:

    o pove frumu asta mi place

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: