Posts Tagged ‘lapte’

4,5 Grame de mangaiere…..

decembrie 9, 2009
vis de ciocolata

Trenul din vis

M-am trezit agitat in dimineata asta; am condus ca un nauc pana la birou…….eram mahmur fara sa ma fi imbatat pentru ca  am visat urat .

M-am visat ca eram calator intr-un tren cu o locomotiva veche si vagoane de tren  personal, calatorind pe un drum pierdut pe undeva prin jungla boliviana ( nu stiu cum am ajuns acolo) si priveam pe fereastra acestuia un peisaj ce nu putea fi plasmuit decat de mintea mea, da …. aceeasi minte responsabila de crearea gandurilor ce imi chinuiau existenta( in somn) .

Priveam pierdut parca peisajul plumburiu cu reflexe aurii si sepia ( asa era visul ) chinuit de sperante naruite, iubiri pierdute si drumuri inchise. Vizualizam un scene ale destinului meu ce se naruise si ma bufnea parca plansul (dar nu-l puteam exterioriza – nici in viata reala nu pot – ) gandindu-ma sunt departe, pe un drum nestiut de nimeni apropriat mie si indreptandu-ma in ” inima lui nicaieri ” . Visul ma apasa….tacerea din el asemenea….

In mod straniu feelingul era atat de real incat puteam sa jur ca sunt treaz. Singura mea alinare  dulce – amara era o amintire a femeii in seama careia imi lasasem candva sufletul si visele.

In lipsa ei, abdicasem de la toate prerogativele mele (bine ca era un vis) . Vizualizam clipa in care i-am strans prima data mana….rochia ei cea alba…….privirea ei patrunzatoare …… apoi cea in care am sarutat-o intaia oara, in care i-a mirosit parfumul ……. inima imi tresarea de fericire, apoi se prabusea  intr-un abis al disperarii strivindu-se de stancile prapastiei creata de amintirea de zilei  in care ea a disparut – asa : ca printr-o vraja malefica .

Derulam din nou si din nou imagini din trecut  incercand sa rescriu scenarii presarate cu intrebari  de genul ” dar daca?” , „cum ar fi fost?” , „ce as mai face acum daca mi-ar aparea in fata ochilor?” –  o tortura demna de cel mai mare masochism – acea  fantsma dulce-amara imi amintea pe de o parte de omul ce fusesem iar pe de alta de parti din mine pe care doream sa le anihilez, sa le uit….parti vulnerabile de care imi era rusine .

Un carusel al chinului dulce , dulce si amar asemenea ciocolatei mele , amintiri cu parfum de levantica precum prima strangere de mana, cu gust de scortisoara asemenea primului sarut,  intens si surprinzator si amar precum cafeau din dimineata despartirii .

sentimente de ciocolata ( in dulcele stil Dolfin)

„univers de sentimente colorate” din ciocolata ( in dulcele stil Dolfin) – citat de Dj. Internullo

Am tresarit la un moment dat (suntem tot in vis) pentru ca am simtit strapungerea unei priviri ascutite ce nu -mi dadea pace.

 – Ce dracu’ !?! ”  mi-am spus, incepand sa caut sursa disconfortului meu.

Am gasit-o !  Era un copil cu tenul masliniu, ochi mari si negri,  par bruet , lung, negru si usor bucalat (un aztec – nu va ganditi la tot felul de sovinisme) . Devenise insistent ( la modul nesimtit ), ca atare am inceput sa ma uit si eu inadins, poate-poate se va simti si va privi altundeva, DAR acesta nu a facut decat sa scoata la iveala un revolver cu care m-a impuscat in coaste (pe unde sa in zona inimii) apoi a luat-o la fuga prin  tren.  A durat o fractiune de secunda sa realizez ce se petrecuse.

Nu am simtit durere, doar furie…furie oarba… ardeam….. cum mama dracului s-o sfarsesc asa stupid, de mana unui pustiulica ?  Vroiam razbunare ( macar fata de mine).

Am inceput sa-l caut aruncand cate un pasager din calea mea pana ce l-am gasit si normal ca am inceput sa-i car niste pumni in ceafa cu cea mai mare darnicie de care un om impuscat  putea da dovada.

M-am trezit plin de angoasa, combinata, cu durere, placere si uimire. Si cum era si „normal”, am cercetat locul in care fusesem „impuscat”;  nu mare mi-a fost uimirea cand am observat ca….eram teafar :D.

Ora trezirii :  mi-am facut un expresso pe care l-am combinat cu un mini-patratel de ciocolata cu lapte si hot masala de 5g , care a reusit sa indulceasca amarul cafelei – ca in vis, si sa ofere putina mangaiere unui suflet zbuciumat de un vis cel putin ciudat.

4,5 g de mangaieri dolfin cu lapte si hot masala

4,5g de Mangaiere de ciocolata Dolfin Hot Masala

„Life is like a box of chocolates!”

Reclame

Cum sa te indulcesti prin Cismigiu

iulie 30, 2009

 Parcul Cismigiu a ramas una dinte putinele locatii boeme inca nealterate de catre hotia si debandada contemporana.

O plimbare cu barcuta, o cursa cu rolele/patine (iarna), o declaratie de dragoste, o floare, vata de zahar, copaci frumosi, copii, porumbei, cupluri de batranei ce se mai tin inca de mana purtandu-si parca batranetea unul celuilalt……aici vrei sa opresti timpul…sa visezi……sa-ti reamintesti dragostea de odinioara, sa celebrezi iubirea de astazi sau sa-i plangi lipsa pe o bancuta……sau pur si simplu sa chiulesti de la ore ( se compara ceva cu gustul unui chiul in masa de la ora de fizica/chimie/mate? intr-o zi de vineri, sau mai bine – luni? 😀 ).

De parc profitam cu totii…… ne ingaduim luxul de a opri timpul….de a rataci….de a ne regasi sau odihni…

EU…..eu am profitat mai mult decat ceilalti de acest parc recunosc ….. „cum?”

„CUM?” aceasta este intrebarea ce ar urma in mod firesc, de aceea ma grabesc sa raspund :

 – mi-am adus ciocolata mai aproape de cei ce vin in parcul Cismigiu?

„Care ciocolata?

– Cea cu lapte, este cel mai bun catalizator pentru relaxare – dulce, aromata,cu o textura  fina si voluptoasa in acelasi timp – doar pentru rasfat, doar pentru a celebra iesirea in parc.

Graphic1

In magazinul de vis -a-vis de Liceul Gh. Lazar (str. Regina Elisabeta) veti gasi ciocolata cu lapte, lapte si Hot Masala, lapte si Scortisoara de Ceylon, lapte si ceai verde Sencha

– un mic pas pentru mine, si un mare pas al ciocolatei adevarate  (haute chocholat) catre Dvs.

Indulciti-va, ingaduiti-va extraveganta si rasfatul cu o ciocolata fara conservanti si fara „E”-uri creata din pasiune amestecata cu ingrediente 100% naturale!!!

Paste….vise….dorinte… si putina introspectie

aprilie 20, 2009

   „Sarbatoarea de Paste s-a serbat si in „Chocolate Land”…. adica in sufletul meu….. De fiecare data sarbatorile imi provoaca stari noi, nemaitraite pana in prezent si nici de data aceasta lucrurile nu au stat altfel. Am trait alt fel de Paste …unul in care am simtit ca o parte din spiritualitatea mea lipsea….se pierduse. Cu toate acestea am simtit nevoia sa o reintregesc – sa regasesc esenta scanteii divine care ma anima .

    Imaginati-va ca Pastele pare trist fara familie sau iubita sau prieteni…..dar fara LUMINA  propriei credinte reflectate in Eu-ul propriu, Sarbatoarea de Paste devine doar o comemorare a solitudinii.

M-am simtit singur printre ai mei – rude, iubita, prieteni, chiar si dusmani. 😦

     Am fugit la Biserica – sanctuarul Meu; imi este asa greu sa ma intorc….. Voi reusi sa imi reintru pe fagasul meu pe care obisnuiam sa-l luminez cu credinta mea in Bine ( Lumina). 

[Stiu ca am uitat de Lumina sau m-am obisnuit sa o stiu tot timpul acolo dar am uitat ca aceasta se gasea acolo, doar pentru faptul ca eu o imploram sa nu plece – este singurul lucru pentru care eu as implora – Dragostea Creatorului meu. ]

     Mi-am mai linistit sufletul si m-am mai bucurat in momentul in care m-am reintors in Biserica -„I felt welcome”. Dar bucuria mea nu a durat forate mult – a fost nevoie sa apara un element/ persoana  care intruchipeaza expresia ignorantei si a neomeniei protejata in mod hilar de o carte de vizita acordata doar de natura favoritilor sai – armonia/frumusetea trupeasca ( „life is a funny place”) 😦 .  M-am simtit agresat si totodata culpabil pentru faptul ca favorizasem manifestarile acestui element – a trebuit sa echilibrez balanta si am facut-o intr-un mod transant, desi cred ca datorita ignorantei fiintei va trebui sa revin cu completari de natura mult mai consistenta ( „it’s a dirty job. but somebody’s got to do it”).

  Am ajuns acasa si am incercat sa ma „spal” de mizeria  pe care o traisem.

 M-am uitat la „Ratatouille” – este preferatul meu datorita motivului sau – visul devenirii , al faptului ca visele mele ( ale „sobolanului” ce va scrie 🙂 )  s-au nascut la Paris intr-o crunta agonie, si nu in ultimul rand datorita mesajului pe care il poarta -” oricine poate gati”, pe care eu il transpun realitatii mele si care suna cam asa : „Oricine poate infaptui cele mai mari si imposibile actiuni, devenind una cu visul sau,  fiindu-i suficient sa-si iubeasca drumul ales ” .  🙂

ratatouille-reve-au-paris

Chiar si cele mai neinsemtate entitati fizice sunt capabile de VISE marete.

   Fac o paranteza si va marturisesc urmatorul fapt :

Da! visez sa am propriul meu Restaurant in Bucuresti ! Nu il am si pentru moment, el este doar un vis despre care stiu doar cateva lucruri :

  • Se va numi  ” Chez Remmy ”
  • va fi micut – bistro size
  • va fi doar unul singur ( UNIC)
  • va avea un meniu vesnic schimbator ,asa… de la o saptamana la alta sau chiar de la o zi la alta
  • in fiecare zi, EU,  si cei ca mine vom sarbatori Magia GUSTULUI, intr-un mod pe care numai doar ciocolata pe care o vand acum il poate anunta 🙂
  • in fiecare zi, EU,  si cei ca mine va vom impartasi in fiecare clipa din aceasta Magie – iar aceasta este o promisiune

Pana atunci, va anunt ca am inceput  am inceput sa va spun deja povestea  gustului pe care o deschid cu ceea ce ne place tuturor – gustul dulce,  gust pe care eu inverc sa vi-l aduc prin coicolata din zodia „Delfinului” din ciocolata. 🙂

Inchid paranteza.

 Mi-am reurmarit micutul erou- paria ( un sobolan ce viseaza sa gateasca ) si am vrut sa adorm ; dar….. eram agitat ….inca nu eram linistit am incercat sa meditez, dar gustul amar lasat de totate evenimentele  nu lasa loc introspectiei, asa ca nu m-am dat batut si mi-am clatit gura cu apa gandinbu-ma la un catalizator pentru gandurile mele.

 Ce vreau ? 

– Introspectie.

Cu ce scop?

– liniste , stare de bine, satisfactie chiar.

Ciocolata Dolfin cu ceai verde Sencha

Liniste sufleteasca inspirata din Japonia

– Ia o tableta de ciocolata  „Dolfin” – cu lapte si ceai verde Sencha 🙂 !

De ce aceasta ? Ei bine, iata cateva din motivele alegerii :

  • 32% cacao = fara palpitatii
  • dulce = glicemie ridicata deci, nu mi-e foame (desi nu are prea mult zahar) + dulcele ofera tot tipul un motiv pentru zambete si voie buna
  • ceai verde = NU INGRASA

Toate piesele au fost puse in joc tocmai pentru a incepe meditatia…

Mi-am, vizualizat viitorul, cascadele, marile in care inoata Delfini din ciocolata  si florile de Magnolia, Cires si Lotus  pe care le iubesc….Sunt usor acum….. usor …… usor….. pentru ca am Lumina.

„Te iubesc precum ….. sarea in bucate” si …. piperul roz in ciocolata neagra …

aprilie 14, 2009

De multe ori comunic cu animalele…..da….le vorbesc ( nu sunt nebun – sper 😛 ), iar astazi am vorbit cu o pisica siameza.

Dar ce subiecte am fi putut aborda ?

Pai am vorbit despre blanita, lapte ( e foarte important!!!), despre locurile unde se mangaie o pisicuta (una siameza – ele sunt diferite, foarte diferite)  joaca cu ghemotocul si cu soriceii inainte sa fie mancati (aici am fost eu cam curios), crochetele pentru pisicute, carnea de pui, si despre conservele de peste ( nu se poate fara!).

Dar si pisicuta a avut curiozitati, asa ca am vorbit despre ce mananca oamenii, de ce au ei nevoie de catei ( am inteles ca este vorba de un vechi conflict) , cum se manifesta ei in viata amoroasa ( incepeam sa realizez ca ” mai, e cam inteligenta pisicuta asta” ) si asa mai departe. Discutiile au avansat pana la pasiunile  si refularile noastre ; pisiciuta mi-a spus ca se mai drogheaza ( oh my god!!!  ce Doamne Stfinte? Si pisica e „high”? – gandeam eu) cu „catusnica” ( iarba pisicii ; mi-a mai venit inima la loc)  si eu i-am spus ca si noi (oamenii) ne mai drogam, sau mai fumam tigari dar cel mai des mancam ciocolata.

  – Ciocolata? Ce-i aia ciocolata ? (m-a intrebat ea ) . M-am apucat sa-i explic, iar la sfarsitul explicatiei ea a conchis :

      –  Mda …..e cam la fel ca si „catusnica” noastra ….

       – Nu-nu, am intervenit, ia-o mai degraba drept pateul de ficat de pasare pentru voi, „catusnica” noastra se fumeaza sau daca nu avem, mai prindem cate o broasca raioasa si o lingem ( ma rog…unii)….

      – Ce scârbos…yuk… lingeți broaște!!!  😦   . Cum puteti ?Noi facem imediat spume la gurița doar dacă le atingem; deși au gust de pui – îmi spuse pisicuța.

     – Știu,  noi nu facem spume la gura …. dar începem sa vedem tot felul de chestii ciudate,  am replicat. 🙂

     – Totusi, cei mai  multi dintre noi prefera sa pape ciocolată. Unii nu se multumesc cu ea asa simpla si ii adauga  tot felul fructe si de mirodenii , am mai adaugat.

     – Ce sunt acelea mirodenii? m-a intebat ea curioasa .

    – Pai…..diverse plante si seminte inmiresmate pe care le tragem in ciocolata., i-am raspuns. Apoi am intrebat-o :

   –  Stii ce este  piperul ?

    – Da, am niște amintiri foarte neplăcute cu el – am strănutat o zi întreagă și m-a usturat năsucul, după ce l-am mirosit ! mi-a spus ea .

    – Uite noi amestecam ciocolata pana și cu piper; i-am spus.

– Sunteți duși cu pluta! Cum se poate? Ciocolata este dulce-amăruie, iar piperul …uffff…. doar când ma gândesc la mirosul  acela înțepător… spuse pisicuța intrigata.

   – Ai perfecta dreptate, dar sa știi ca se poate ! Nu e rea deloc, e speciala – asa ca și tine .

   –  Ei bine, nu tot ce e diferit e și bun! mi-a răspuns ea pe un ton putin revoltat.

  – Hei, nici ciocolata cu peste nu ar fi buna pentru un om cumătra pisica , dar ar fi ceva special . Ce? Tu arați diferit,  ești speciala, și vrei sa-mi spui ca nu ești buna pentru nici un om sau ….cotoi? i-am răspuns și eu . 

   – Hm!! Auzi ?  vad ca azi nu ne înțelegem  mai deloc. Ar fi mai bine sa plec acum! îmi răspunse ea și dusa fu.

Asta a fost o discuție antrenanta care m-a determinat sa încerc ciocolata cu piper roz .  Având în vedere faptul ca am o afacere cu si de ciocolata, mi-am permis sa „fur” din stocul meu o tableta de ciocolata cu piper roz marca „Dolfin”.

t_70_noir_poivre_rose

Ciocolata neagra 52%, cu piper roz – e prima oara? pune-ti o dorinta!

    Pe aceasta inca nu am scos-o la vanzare, dar am incredere in  farmecele ei avand in vedere ca ii cunosc „surorile” din gama.

dfn4

Doamnelor si Domnilor !!! Gama Dolfin!

 – Prima regula de marketing si implicit de vanzare : „Cunoaste-ti produsul „.  Asa ca m-a conformez si incep degustarea :

  – gasesc  in ea finete – de la masa de ciocolata ( am mai vorbit despre aceasta)

– am intensitate -un gust pamantiu, frust ce provine  din concentratia de cacao pe care o detine  masa de ciocolata

– descopar taria boablelor de piper roz, care dau o senzatie de „crocant” atunci cand se farama in timp ce degust patratul de ciocolata.

– mai descopar in mod surprinzator faptul ca este o ciocolata „neagresiva” -in ciuda componentei sale – care cere un bis 🙂 si un partener de gust.

Am luat  primul patrat, l-am gustat, si apoi am trecut la al doilea dar acestuia i-amasortat gustul cu cel al unei guri de

Rive di Prosecco, Frizzante Prosecco di Valdobbiadene Marca Oro.”(pentru noi „profanii” in materie de vinuri -un vin spumant alb usor fructat si recomandat a fi servit la rece), care tempera si „rotunjea” amarul intens de cacao oferindu-i supletea gustului sau fructat evidentiind totodata aroma boabelor de piper roz .

Proseco Marca Oro

Imi este clar faptul ca am privilegiul de a consuma o ciocolata rasata ce nu depaseste ca si tarif marja ciocolatelor anumitor brand-uri ce se vor a se numi de lux – premium ( dar sunt ca Mc Donalds – care se vrea restaurant, dar asta doar pe plaiurile mioritice).

Am uitat 2 detalii importante:

1.) aspectul  :  portofel pentru tabacul de pipa – conceput tocmai in sensul conservarii aromelor.

piper-ros

„Buzunaru/poșeta de gust”

2.) lipsa ambalajului „de staniol”   – aici, asa-zisul mit urban „…și marmota învelea ciocolata în staniol..” , nu mai are nici o relevanta pentru ca gustul și aroma esențelor se pierd datorita fenomenului de oxidare.

Orice bucurie în lume este nula dacă nu este împărtășita de cel putin 2 persoane , asa ca dacă  vreți sa încercați alt ceva decât „junk sweets” , contactați-ma si va promit o călătorie în lumea bunului gust fără preturi „Bambu-iste”  – totul este făcut astfel încât sa nu va uitați la bani și sa va îngăduiți răsfățul.

Sunt Radu, doar Radu și iubesc ciocolata ( chiar și cu piper roz : ) )….


%d blogeri au apreciat asta: