Posts Tagged ‘magie’

Paste….vise….dorinte… si putina introspectie

aprilie 20, 2009

   „Sarbatoarea de Paste s-a serbat si in „Chocolate Land”…. adica in sufletul meu….. De fiecare data sarbatorile imi provoaca stari noi, nemaitraite pana in prezent si nici de data aceasta lucrurile nu au stat altfel. Am trait alt fel de Paste …unul in care am simtit ca o parte din spiritualitatea mea lipsea….se pierduse. Cu toate acestea am simtit nevoia sa o reintregesc – sa regasesc esenta scanteii divine care ma anima .

    Imaginati-va ca Pastele pare trist fara familie sau iubita sau prieteni…..dar fara LUMINA  propriei credinte reflectate in Eu-ul propriu, Sarbatoarea de Paste devine doar o comemorare a solitudinii.

M-am simtit singur printre ai mei – rude, iubita, prieteni, chiar si dusmani. 😦

     Am fugit la Biserica – sanctuarul Meu; imi este asa greu sa ma intorc….. Voi reusi sa imi reintru pe fagasul meu pe care obisnuiam sa-l luminez cu credinta mea in Bine ( Lumina). 

[Stiu ca am uitat de Lumina sau m-am obisnuit sa o stiu tot timpul acolo dar am uitat ca aceasta se gasea acolo, doar pentru faptul ca eu o imploram sa nu plece – este singurul lucru pentru care eu as implora – Dragostea Creatorului meu. ]

     Mi-am mai linistit sufletul si m-am mai bucurat in momentul in care m-am reintors in Biserica -„I felt welcome”. Dar bucuria mea nu a durat forate mult – a fost nevoie sa apara un element/ persoana  care intruchipeaza expresia ignorantei si a neomeniei protejata in mod hilar de o carte de vizita acordata doar de natura favoritilor sai – armonia/frumusetea trupeasca ( „life is a funny place”) 😦 .  M-am simtit agresat si totodata culpabil pentru faptul ca favorizasem manifestarile acestui element – a trebuit sa echilibrez balanta si am facut-o intr-un mod transant, desi cred ca datorita ignorantei fiintei va trebui sa revin cu completari de natura mult mai consistenta ( „it’s a dirty job. but somebody’s got to do it”).

  Am ajuns acasa si am incercat sa ma „spal” de mizeria  pe care o traisem.

 M-am uitat la „Ratatouille” – este preferatul meu datorita motivului sau – visul devenirii , al faptului ca visele mele ( ale „sobolanului” ce va scrie 🙂 )  s-au nascut la Paris intr-o crunta agonie, si nu in ultimul rand datorita mesajului pe care il poarta -” oricine poate gati”, pe care eu il transpun realitatii mele si care suna cam asa : „Oricine poate infaptui cele mai mari si imposibile actiuni, devenind una cu visul sau,  fiindu-i suficient sa-si iubeasca drumul ales ” .  🙂

ratatouille-reve-au-paris

Chiar si cele mai neinsemtate entitati fizice sunt capabile de VISE marete.

   Fac o paranteza si va marturisesc urmatorul fapt :

Da! visez sa am propriul meu Restaurant in Bucuresti ! Nu il am si pentru moment, el este doar un vis despre care stiu doar cateva lucruri :

  • Se va numi  ” Chez Remmy ”
  • va fi micut – bistro size
  • va fi doar unul singur ( UNIC)
  • va avea un meniu vesnic schimbator ,asa… de la o saptamana la alta sau chiar de la o zi la alta
  • in fiecare zi, EU,  si cei ca mine vom sarbatori Magia GUSTULUI, intr-un mod pe care numai doar ciocolata pe care o vand acum il poate anunta 🙂
  • in fiecare zi, EU,  si cei ca mine va vom impartasi in fiecare clipa din aceasta Magie – iar aceasta este o promisiune

Pana atunci, va anunt ca am inceput  am inceput sa va spun deja povestea  gustului pe care o deschid cu ceea ce ne place tuturor – gustul dulce,  gust pe care eu inverc sa vi-l aduc prin coicolata din zodia „Delfinului” din ciocolata. 🙂

Inchid paranteza.

 Mi-am reurmarit micutul erou- paria ( un sobolan ce viseaza sa gateasca ) si am vrut sa adorm ; dar….. eram agitat ….inca nu eram linistit am incercat sa meditez, dar gustul amar lasat de totate evenimentele  nu lasa loc introspectiei, asa ca nu m-am dat batut si mi-am clatit gura cu apa gandinbu-ma la un catalizator pentru gandurile mele.

 Ce vreau ? 

– Introspectie.

Cu ce scop?

– liniste , stare de bine, satisfactie chiar.

Ciocolata Dolfin cu ceai verde Sencha

Liniste sufleteasca inspirata din Japonia

– Ia o tableta de ciocolata  „Dolfin” – cu lapte si ceai verde Sencha 🙂 !

De ce aceasta ? Ei bine, iata cateva din motivele alegerii :

  • 32% cacao = fara palpitatii
  • dulce = glicemie ridicata deci, nu mi-e foame (desi nu are prea mult zahar) + dulcele ofera tot tipul un motiv pentru zambete si voie buna
  • ceai verde = NU INGRASA

Toate piesele au fost puse in joc tocmai pentru a incepe meditatia…

Mi-am, vizualizat viitorul, cascadele, marile in care inoata Delfini din ciocolata  si florile de Magnolia, Cires si Lotus  pe care le iubesc….Sunt usor acum….. usor …… usor….. pentru ca am Lumina.

Reclame

De ce iubim ciocolata?

aprilie 2, 2009

Muzeul de ciocolata sin BarcelonaPrintre sutele de nopti albe innodate, gramadite in camara mintii in asteptarea unui gand bun, unui zambet cald si a primei raze de soare a unei primaveri inca intarziate, m-am trezit urmarind oamenii si ciocolata. Zeci de perechi de buze care prind lasciv bucati mai mari sau mai mici din aceste minuni dulci… neagra, cu lapte, cu chilli sau menta, cu scortisoara, portocale, rom sau vanilie, cu crema de fructe, cu frisca… cu infinite arome si parfumuri, dar mereu aceeasi finete chic, aceeasi textura catifelata care te face sa mai vrei o bucata. De ce noi oamenii iubim ciocolata?

Cand eram mica si tzopaiam pe langa cuptorul incins in care se coceau prajiturile mamei. As fi dat orice pentru o bucata de kandia (vechea kandia nu ce e acum pe piata), pentru ciocolata aceea Pitic sau pentru ciocolatzelele acelea rotunde mici, ca niste banuti, cu ambalajele ilustrate cu personaje de poveste. As fi dat chiar si negresa mamei 😀 Rontaiam pofticios pana la ultima bucatica orice dulce ambalat pe care scria ciocolata, o rontaiam egoist, singurul tovaras cu care as fi impartit „dragostea mea de copil” era Ursu, un catel cu blana „de ciocolata”.

Prima cutie de visine trase in ciocolata am primit-o la gradi, cand vecinul meu Mihai – viitorul coleg de banca din clasa a 5-a; m-a asteptat pe gard cu trei trandafiri de mai, albi, rupti din tufele gradinitei, si mi-a cerut „prietenia”. Iar prima ciocolata de casa a gatit-o prin clasa a 3-a, a iesit beton :P, nici macar Ursu nu am mancat-o… gresisem evident reteta.

Prima bataie in ciocolata am avut-o tot intr-o mai. Era ziua Alinei, un fel de party girl a scolii, ne-a invitat la ea si, desi promisesem solemn sa fim cuminiti ca pasarile cerului, ne-am ametit inainte de aperitiv cu berea ascunsa sub pat 😀 Cand sa servim friptura eram deja veseli si toti solisti vocali prin formatii numai de noi stiute, asa ca la venirea tortului, sarbatorita s-a impiedicat de covor si a cazut peste el. Era o fata de ciocolata, iar noi am zis sa ne sacrificam cu totii si am inceput sa ne batem cu tort de ciocolata. 

A venit si prima sesiune cu nopti lungi stropite din belsug cu iaurt, cola si ciocolata. Si viata era frumoasa: chef in camin noaptea, dimineata examen, seara din nou chef, si intre ele ciocolata, de toate felurile. A, si sa nu uit, nicio ora de politologie fara ciocolata 🙂 Cine stie cunoaste. Profu oferea ciocolata studentilor chiar si la examen. Frumoase vremuri. Si cate amintire n-or mai fi ratacite prin mintea mea creatza care viseaza la ciocolata.

De ce iubim ciocolata? O iubim pentru ca e chic, pentru ca seamana cu o strada din Barcelona si ascunde in ea o calatorie imaginara prin Franta lui Ludovic al XIV-lea… pentru ca miroase a soare, a nisip si a sarbatoare in fiecare bucata… pentru ca dezlantuie o lume intreaga din adancurile imaginatiei… pentru ca poti s-o bei, s-o rontai sau s-o lasi sa se topeasca in gura… pentru ca se poate strecura usor la film, acasa sau chiar la un meci de fotbal… pentru ca nu ne paraseste niciodata… Iubim ciocolata pentru ca suntem fiinte dulci si savuram magia.

Eu ma numesc Ioana si iubesc ciocolata.


%d blogeri au apreciat asta: