Posts Tagged ‘Sf. Valentin’

Asta-i iubirea cea adevarata …

februarie 13, 2014

Nu putem aprecia ceea ce este decât in momentul in care nu este; nu putem sesiza ca respiram pana ce nu ne ținem respirația; nu putem sesiza lumina pana ce nu închidem ochii ; nu ne dam seama de iubire decât in momentul in care sesizam ca a dispărut  căldura ei.

Mai nou, de la o vârsta …. eu sesizez ca iubirea are SCOP, si aceasta este minunat doar atunci când SCOPUL  ESTE  IUBIREA.

Aici, acum, in ajun de Sf. Valentin ar trebui sa va vorbesc despre iubire si mai ales despre ciocolata…. doar ca pentru mine…. acum ciocolata este ceva mai amara.

Totuși,  nu vreau sa va molipsesc cu stările mele de aceea va spun și va arat cum sa dăruiți dragostea dumneavoastră : ca pe o mare cutie cu ciocolata, și DA, pe toată deodată și fără retineri. Asta va face pe dumneavoastră întregi sufletește .

Dragoste de oferit.

 

Mai mult de atât … cu umilință va recunosc faptul ca nu știu ce perspectiva a iubirii sa va dau dar cred ca lucrurile ar trebui sa fie ca in postarea de mai jos ….. dar nu prea mai întâlnim realitățile acestea …… păcat de lumea noastră …… este din ce in ce mai gri.

Iubiți si fiti iubiti!

Lumină pentru candela din suflet

Iubirea adevărată este o iubire care ţine seamă de Dumnezeu. Iubirea adevărată este o iubire care se revarsă dezinteresat. Adică, dacă tu eşti angajat în iubire interesat, atunci nu-i o iubire adevărată. Dacă îl iubeşti pe el pentru că te iubeşti pe tine, nu-i corect. Iubirea adevărată este aceea care nu face deosebire între bun şi rău, între vrednic şi nevrednic, între prieten şi duşman; este o realitate care nu poate fi desfiinţată.

Iubirea şi respectul sunt două coordonate ale prieteniei, iar prietenia este ceva din realitatea raiului aici, pe pământ. Cine are iubire şi respect, acela nu încetează niciodată nici din iubire, nici din respect. Şi la mine au venit unii care mi-au spus: „Părinte, am avut o prietenă şi n-o mai am… am pierdut o prietenie”. De ce ai pierdut-o? Pentru că n-ai avut-o. O prietenie adevărată nu se pierde, o prietenie adevărată e o realitate care nu…

Vezi articolul original 66 de cuvinte mai mult

Reclame

Valentines …. cum ar fi ( sa spui „Je t’aime”)

februarie 14, 2011
Dolfin - Cofretul Iubirii de Ciocolata

Cofret pentru Iubiri de Ciocolata

Ieri dupa amiaza, stateam  si priveam soarele  golindu-mi mintea de negativismul ce ma inconjoara zilnic. Vroiam lucruri frumoase; ganduri line, ganduri de mangaiere …… de iubire chiar pentru ca mi-am amintit de ziua de Luni 14 februarie – Sf. Valentin ( intamplator, verisorul meu  poarta numele acestui Sfant)….

Nuantele luminoase ale soarelui reflectate pe asfalt in note palide dar nu lipsite de caldura, vantul cel nehotarat care sufla cand tare-cand incet aducand cu sine plumbul unor nori negri si putinele frunze vestede ramase  imi creau o senzatie de deja-vu…. „miroase a Paris, hm… n-am facut niciodata un <<Valentine’s>> la Paris ” , imi soptea mintea si usor-usor incepeam sa visez la itinerarul unui Sf. Valentin la Paris .

Imaginati-va ca intrati in atmosfera unui cinematograf vintage si ruleaza un film vechi de dragoste in care imaginile capata insemnatate prin intermediul unui monolog  care vorbeste de un Sf. Valentin deja trait – o evocare nostalgica…..

5…..4…..3…..2….1 …. Actiune : 

” Nu m-am gandit niciodata ca dragostea poate fi atat de dulce langa EA…….da, chiar asa….EA,  felul in care ma privea, imi vorbea si ma mangaia…..

…. in valtoarea de emotii si amintiri perfecte care intregesc superbul tablou al iubirii noastre nu pot sa ma gandesc la  atmosfera ACELUI  Sf Valentin….. 

O raza de soare mi-a deschis ochiul si am zarit-o …. inca dormea ….. „ce frumusete! ” mi-am spus , apoi i-am mangaiat parul si am sarutat-o pe frunte  ridicandu-ma cat de usor puteam ca sa nu o trezesc,  dar nu prea am reusit…. facea doar pe somnoroasa vanand un sarut .

– Sunt pedepsita cumva? ” m-a intrebat zambind ……mi-am remediat greseala si i-am sarutat buzele dandu-i binete ….

Nu am prea zabovit si am plecat pe jos  din Villejouif, (asa cum noua ne placea) . Era duminica 14 februarie Sf Valentin , asa ca eram pusi pe petrecut iar vremea era in mod exceptional, superba.

Am ajuns in 15 minute in Kremlin-Bicetre si am intrat in cafeneau care ne placea noua in mod exceptional pentru capucinno-ul senzational pe care il savuram acolo – nu era un loc exceptional sau rafinat dar acolo cefeaua era perfecta si in plus, era acolo EA, langa mine 🙂.  

Bautura a venit intr-o secunda, spuma de lapte era perfecta, EA era fabuloasa, iar ziua de abia incepuse …. Incepuseram sa tot planuim „ce facem azi, unde mergem…”, dar mie numai la itinerar nu imi statea gandul  – ii priveam ochii, gura, mainile care imi strangeau bratul ….savuram aerul pe care il respiram cu EA, parfumul ei cel dulce….magia emanata de prezenta ei.

Cafeaua s-a treminat si am luat metroul pana in Rue de Sevres, pentru ca vroiam sa ii fac tot felul de moftulete dulci la Bon Marche.

 Ce sentiment inegalabil era sa o tin de mana, ma simteam asemenea unui paun de fudul la fiecare suras al ei, la fiecare vorba adresata, dar….mascam totul pentru ca imi era usor jena ….eram asa de fericit.

Am ajuns la Bon Marche si am aruncat o caruta de bani pe tot felul de bunatati dulci si sarate din care am inceput sa rontaim in timp ce ne plimbam … am cumparat asa(…hmm parca si acum le simt gustul unora): „un croque italien”  pe care l-am impartit pe drum, o sticla de Chablis, o ciocolata Dolfin cu lapte si Scortisoara de Ceylon, o tableta de ciocolata alba Marcolini, ceaiuri, cafea „Kopi Luwak”, termite trase in ciocolata, un scorpion tras intr-o acadea, o acadea cu aur 24K si doua doze de vin pe care le-am asortat jumatatii noastre prilej cu care ne-am si ametit 🙂 .

 Am pornit pe jos catre St Germain ….. mergeam, admiram vitrinele …. mai cumparam cate un ceva frumos care imi spunea ca ii place si trageam aer in piept ca si cand era ultima mea suflare…..CE BUN ERA! Nu realizam de ce ( dar EA il facea astfel).

Parisul stralucea mai tare ca oricand …..

Vroiam sa trag de timp…sa nu treaca ziua  asa de repede….asa ca, ne-am oprit la „Cafe de Flore” pe Boulevard Saint-Germain. Am baut doar o apa dar pentru mine nu conta ……….eu sorbeam fiecare clipa in care imi strangea mana si imi spunea tot felul de lucruri frumoase despre noi si ce ii place EI la noi….ochii mi se umezeau si vroiam sa-i spun ca o iubesc ….dar ezitam …

 
 
CAFE de FLORE

CAFE de FLORE

Imi era teama ….. da-da….MIE…. TEAMA…..sa nu rada, sa nu se sperie ….sa nu stric totul….si totusi ….eram fericit, incantat, vesel si nu ma mai saturam de EA. 

Incercam sa opresc fiecare secunda facandu-i fotografii cu mintea ( nu i-am zis asta pentru ca ar fi crezut ca am ceva proleme la „mansarda”)….

S-a terminat si apa si noi ne-am continuat ziua mergand pe jos pana la biserica Notre Dame. Nu am intrat, dar plimbarea pe malul Senei mangaiate de o briza nehotarata si scaldata intr-un soare de sarbatoare, mi-a ramas in minte (nu se putea altfel cred)….. Ne-am plimbat pe la buchinisti si am cumparat tot felul de postere si poze retro,  am impartit o clatita uriasa umpluta cu banane, ciocolata si Grand Marnier, ne-am sarutat pe fiecare pod pana am ajuns la Grand Palais du Louvre.

dragostea de pe chei : dulce, dulce, dulce ....de neuitat

dragostea de pe chei : dulce, dulce, dulce ….de neuitat

O dureau picioarere si se plangea ca ii este foame asa ca nu am stat pe ganduri si am luat un taxi pana la „Chez Clement ” in Place de L’Opera.

 
 
Clement

Clement

Am comandat o portie de stridii si niste escargot(melci) pentru mine, si pentru ea am luat pui la cuptor cu cimbru si piure de casa 🙂 . In mod natural, ne-am strambat amandoi in fata alegerilor facute, si tot in mod natural am sfarsit prin a manca unul din farfuria celuilalt ; totusi nu pot sa spun ca i-au displacut paharele de sampanie  pe care le-am comandat si cu care am sarbatorit ziua… dar mai era ….

Dupa masa, lenesi fiind, am luat taxiul pana la Place d’Italie si ne-am oprit intr-un bistro pentru o cupa de inghetata si un pahar de Martini (….in fond….daca nu faci asta ….ce cauti la Paris?) .

Eram foarte atent la fiecare gest al ei, eram mandru ca sunt cu ea ( hey! castigasem la LOTO) si toate discutiile noastre mergeau catre noi – un fel de concurs pe tema cine complimenteaza pe cine si cat de bine face asta presarat cu saruturi si mangaieri ….vroiam sa o sarut, sa-i dau sufletul meu….o doream la fiecare nivel al simtirii mele si duceam o batalie cu mine pentru ca nu stiam cu ce sa incep ….totul maxim ….totul placut…. era langa mine iar in momentele in care nu imi vorbea, mi se facea dor de EA….eram ferict…..eram terifiat ca sunt fericit… si totusi ….fericit ca sunt terifiat……

Am zabovit vreo 4 ore in bistro ( pana ne-au dat afara) si am pornit usor catre camera noastra …. radiam amandoi stiind ca urma sa ne iubim si din fericire am ajuns repede la destinatie …..ne-am facut comozi, am desfacut ciocolata, am desfacut sticla de Chablis….si eu am vrut sa mai trag de timp ( like never before) ca sa-i transmit gandul ce ma apasa de mult ….dar nu mi-a iesit la perfectie…. in loc de ” Te iubesc” am spus ” Je t’aime, belle! „Je t’aime!”……………  „

 M-am trezit din fantezie si am ramas cu un gust de „te iubesc” si cu un dor de Paris dar si cu o frustrare ca visele nu pot deveni tot timpul realitate …..

Long live my dream & Happy Valentines! ( daca iubiti pe cineva, savurati-va clipa de fericire!)


%d blogeri au apreciat asta: