Inspiratie…..din recele nord

  Buna ziua , 

 Va  urez „La Multi Ani Fericiti ! tuturor.

 Am stat o vreme; nu am mai scris……am oprit putin vartejul in care ma agit pentru a asculta linistea si pentru a trage niste trairi in ciocolata pentru ca ciocolata „imi vorbeste”, ea imi descrie viata ( a mea si poate a multor altora) … pana nu demult credeam ca ciocolata este doar amara sau doar dulce si ca aceasta exprima doar cateva stari : cea amara – durere si intensitate pe cand, cea cu lapte – tandrete, voluplate, mangaiere.

  Lucrurile nu stau deloc asa …. am inteles ca in ciocolata regasim o mare parte din viata; viata …. DULCE apoi  AMARA, amaruie uneori, superba ca primul „te iubesc” care ti se strecoara din gura din greseala, delicata, exaltata, intensa ca o prima pasiune, intensa si calda ca o ploaie de vara, mangaietoare ca o melodie duioasa ce o asculti atunci cand viata iti ofera amarul pe care apoi il descoperi ca pe un „ceva” cu propria-i semnatura si-ti spui in gand intr-un mod aproape masochist : „chiar si asa de rau pe cat a fost…..as da orice sa mai retraiesc”.

Sunt note de amar si note de dulce …. la fel de multe cate sentimente sunt si fiecare atat de speciale in felul lor iar ciocolata le reuneste din cand in cand cate putin cate toate.

Mii de valente si toate variablie si totusi un singur liant CIOCOLATA, un noian de sentimente, un noian de asemanari intre acestea si inca un noian de antagonisme toate se reunesc prin viata… o lunga lista cu parti dulci amare ce ne impodobesc sufletele.

Ciocolata ma inspira in fiece zi, iar astazi va prezint o ciocolata „Dolfin” denumita „Nordic Inspiration” iar ea este prezentata astfel :

Dolfin - Nordic Inspiration

O reteta de ciocolata neagra cu “inima”; o reteta a echilibrului dintre notele acidulate ale coacazelor rosii si cele dulci si crocante cristalelor de sirop de artar.

Tot inspiratia …nordica aici, imi evoca in suflet o stare nostalgica pe insotita de o melodie ce indulceste fundalul povestii pe care o simt iar notele sunt astfel interpretate :

• ciocolata neagra – amar, intens
• coacaze rosii – dulce cu o surpriza acrisoara
• cristalele de sirop de artar crocante – placerea de a savura in mod repetitiv, placerea dulcelui din amar;

Vresurile :

• ciocolata amara si amarul :

 

„…They’re a part of the list./Things that I miss./Things like your funny little laugh,
the way you smile or the way we kiss….Our quiet time/your beautiful mind”

• siropul de artar cu notele sale dulci si crocante :

„…the way you stare/As if you see, right through to my soul,…./the way you stand/ in the mirror/before we go out at night,……../The way your sweet smell/lingers when you leave a room/Stories you tell /as we layin bed /all afternoon…..”

• coacazele rosii si surpriza:

 

„What I noticed is this/I come up with/something new, every single time
that I sit and reminisce.”

Tableta are povestea ei, insa povestea pe care o spune este altfel de fiecare data pentru ca inspiratia este altfel pentru fiecare; totul este sa incetinesti ritmul si sa dai frau liber sufletului….



4,5 Grame de mangaiere…..

Trenul din vis

M-am trezit agitat in dimineata asta; am condus ca un nauc pana la birou…….eram mahmur fara sa ma fi imbatat pentru ca  am visat urat .

M-am visat ca eram calator intr-un tren cu o locomotiva veche si vagoane de tren  personal, calatorind pe un drum pierdut pe undeva prin jungla boliviana ( nu stiu cum am ajuns acolo) si priveam pe fereastra acestuia un peisaj ce nu putea fi plasmuit decat de mintea mea, da …. aceeasi minte responsabila de crearea gandurilor ce imi chinuiau existenta( in somn) .

Priveam pierdut parca peisajul plumburiu cu reflexe aurii si sepia ( asa era visul ) chinuit de sperante naruite, iubiri pierdute si drumuri inchise. Vizualizam un scene ale destinului meu ce se naruise si ma bufnea parca plansul (dar nu-l puteam exterioriza – nici in viata reala nu pot – ) gandindu-ma sunt departe, pe un drum nestiut de nimeni apropriat mie si indreptandu-ma in ” inima lui nicaieri ” . Visul ma apasa….tacerea din el asemenea….

In mod straniu feelingul era atat de real incat puteam sa jur ca sunt treaz. Singura mea alinare  dulce – amara era o amintire a femeii in seama careia imi lasasem candva sufletul si visele.

In lipsa ei, abdicasem de la toate prerogativele mele (bine ca era un vis) . Vizualizam clipa in care i-am strans prima data mana….rochia ei cea alba…….privirea ei patrunzatoare …… apoi cea in care am sarutat-o intaia oara, in care i-a mirosit parfumul ……. inima imi tresarea de fericire, apoi se prabusea  intr-un abis al disperarii strivindu-se de stancile prapastiei creata de amintirea de zilei  in care ea a disparut – asa : ca printr-o vraja malefica .

Derulam din nou si din nou imagini din trecut  incercand sa rescriu scenarii presarate cu intrebari  de genul ” dar daca?” , „cum ar fi fost?” , „ce as mai face acum daca mi-ar aparea in fata ochilor?” –  o tortura demna de cel mai mare masochism – acea  fantsma dulce-amara imi amintea pe de o parte de omul ce fusesem iar pe de alta de parti din mine pe care doream sa le anihilez, sa le uit….parti vulnerabile de care imi era rusine .

Un carusel al chinului dulce , dulce si amar asemenea ciocolatei mele , amintiri cu parfum de levantica precum prima strangere de mana, cu gust de scortisoara asemenea primului sarut,  intens si surprinzator si amar precum cafeau din dimineata despartirii .

„univers de sentimente colorate” din ciocolata ( in dulcele stil Dolfin) – citat de Dj. Internullo

Am tresarit la un moment dat (suntem tot in vis) pentru ca am simtit strapungerea unei priviri ascutite ce nu -mi dadea pace.

„ – Ce dracu’ !?! ”  mi-am spus, incepand sa caut sursa disconfortului meu.

Am gasit-o !  Era un copil cu tenul masliniu, ochi mari si negri,  par bruet , lung, negru si usor bucalat (un aztec – nu va ganditi la tot felul de sovinisme) . Devenise insistent ( la modul nesimtit ), ca atare am inceput sa ma uit si eu inadins, poate-poate se va simti si va privi altundeva, DAR acesta nu a facut decat sa scoata la iveala un revolver cu care m-a impuscat in coaste (pe unde sa in zona inimii) apoi a luat-o la fuga prin  tren.  A durat o fractiune de secunda sa realizez ce se petrecuse.

Nu am simtit durere, doar furie…furie oarba… ardeam….. cum mama dracului s-o sfarsesc asa stupid, de mana unui pustiulica ?  Vroiam razbunare ( macar fata de mine).

Am inceput sa-l caut aruncand cate un pasager din calea mea pana ce l-am gasit si normal ca am inceput sa-i car niste pumni in ceafa cu cea mai mare darnicie de care un om impuscat  putea da dovada.

M-am trezit plin de angoasa, combinata, cu durere, placere si uimire. Si cum era si „normal”, am cercetat locul in care fusesem „impuscat”;  nu mare mi-a fost uimirea cand am observat ca….eram teafar :D.

Ora trezirii :  mi-am facut un expresso pe care l-am combinat cu un mini-patratel de ciocolata cu lapte si hot masala de 5g , care a reusit sa indulceasca amarul cafelei – ca in vis, si sa ofere putina mangaiere unui suflet zbuciumat de un vis cel putin ciudat.

4,5g de Mangaiere de ciocolata Dolfin Hot Masala

„Life is like a box of chocolates!”

Pimp my Chocolate episodul #2 – „Alinare”

Am avut ieri o pofta nebuna de scortisoara ( nu sunt gravid) , chiar daca pe de alta parte ma simteam obosit si  deprimat. Gatitul intotdeauna m-a deconectat, asa ca  am inceput sa-mi risipesc amarul …       

Scortisoara

          In frigiderul meu am gasit un baton de ciocolata industirala alba  – din acelea care se folosesc de obicei la glazurarea prajiturilor – pe loc m-am gandit sa-l topesc.

Ciocolata alba

          Am inceput ca si data trecuta sa incalzesc apa si in plus, m-am paucat sa trec prin razatoare batonul ce ciocolata alba.  Am asezat ciocolata deja rasa in bolul pentru topit si pe acesta la randul sau l-am asezat in oala cu apa fierbinte.

          De aceasta data, totul s-a petrecut mai rapede -ciocolata fiind rasa , asa ca mi-a fost foarte usor sa aduaug gradat scortisoara – pulbere si sa o inglobez  in ciocolata alba deja lichefiata. Am tot mestecat in ea  pana ce am simtit ca aroma scortisoarei se impregnase in amestecul meu.

        Preparasem dinainte hartia de „feuilletage” iar de data aceasta am dcis sa risc si sa nu mai adaug galbenus de ou – ma gandeam ca va ingalbeni ciocolata ( cam ciudat nu?)  .  Mi-am amintit ca aveam ceva samburi de migdale  crude asa ca m-am dus la dulapul in care stiam ca-i lasasem si i-am luat. I-am zdrobit partial cu manerul unui cutit si i-am asezat pe hartia de „feuilletage”. Am turnat amestecul de ciocolata si scortisoara  dupa care l-am lasat sa se raceasca.

Migdalele crude

         Am asteptat……s-a racit …. am gustat….. era dulce , as fi vrut-o mai putin dulce ( dar asta era materia prima)  pentru ca nu-i pusesem zahar; mi-a placut faptul ca gustul scortisoarei era la fel de pregnant ca si mirosul ei si pe deasupra… avea o finete aparte; iar migdalele….mmmm…..aici am avut o surpriza foarte placuta …..migdalele erau crocante si atenuau dulceata din ciocolata alba – super :)))

   S-a dus si stresul s-a dus si amarul …. sunt Radu, doar Radu….si ….iubesc ciocolata….